Luca 7:36-50
In aceasta relatare a Scripturii Domnul Isus este invitat la cina de un om pe nume Simon. Acesta era un fariseu, iar despre farisei stim ca erau dizidentii sau separatistii vremurilor acelea, ei reprezentau cea mai stricta ramura a religiei iudaice si pastrau distanta fata de toti cei care nu erau evrei dar si fata de cei care erau considerati oameni de rand considerandu-i pleava societatii.
Cu toate acestea citim ca Simon l-a invitat pe Domnul Isus la cina. Nu ni se spune motivul pentru care a facut asta, poate sa incerce sa il prinda pe domnul Isus cu ceva care sa incalce legea iudaica sa il poata invinui, sau poate doar din curiozitatea de a-l cunoaste mai bine, insa din desfasurarea faptelor ne putem da seama ca Domnul Isus nu fusese invitat din dragoste sau prietenie.
Pe cand se aflau la masa ni se spune ca in casa a aparut o femeie al carui nume nu ne este dat, dar despre care stim ca nu avea o reputatie prea buna, era considerata o femeie de moravuri usoare. Ea s-a asezat in spatele Domnului Isus si a inceput sa planga. Lacrimile i se scurgeau de pe obraji pe picioarele Domnului Isus iar ea i le stergea cu propriul ei par. In vremurile acelea nu era ingaduit unei femei sa stea in prezenta fariseilor sau a invatatorilor legii si nu ii era ingaduit sa aiba capul descoperit si sa I se vada astfel podoaba capilara, dar dragostea acestei femei pentru Domnul o face sa lase deoparte tot ce nu ii era ingaduit si sa stea la picioarele Lui, sa I le sarute si sa le unga cu parfum.
Va puteti imagina reactia tuturor celor prezenti la masa cand au vazut aceste lucruri. Aceasta reiese chiar din cuvintele lui Simon din vs.39. In acel moment Domnul Isus le-a dat o lectie despre dragoste si iertare lui Simon si tuturor celor prezenti in casa, vs.40-43. Simon nu ii facuse Domnului Isus nici cel mai mic gest de curtoazie din vremurile acelea, de a-I pune la dispozitie un lighean cu apa pentru a-si putea spala picioarele asa cum era obiceiul, vs.44-46. Dovada de dragoste de care aceasta femeie pacatoasa a dat dovada i-a adus iertarea pacatelorsi si mantuirea datorita credintei ei depline si sincere in Domnul, vs.47-50.
Sa vorbim acum mai in detaliu despre mesajul acestei pilde.
Primul lucru care ne atrage atentia cu adevarat este disponibilitatea Domnului Isus de a primi afectiunea acestei femei pacatoase. Datorita pacatului ei fariseii nu aveau nici cel mai mic contact cu ea cu atat mai mult intr-un spatiu public inaintea privirilor atator oameni care erau mereu pregatiti sa critice cu asprime astfel de situatii. Cu toate acestea Domnul Isus stia cu cine are de-a face, cunoastea atat inima acestei femei cat si inimile celor prezenti in casa si nu s-a simtit rusinat sau jenat de atitudinea acestei femei. Mesajul minunat al acestei povestiri este ca Domnul Isus ii primeste mereu la El pe pacatosi, pe cei respinsi de ceilalti, considerati nesemnificativi si slabi, Marcu 2:17. Sa fie in preajma pacatosilor si sa le ofere mangaiere, vindecare, dragoste si iertare este o marca inregistrata pentru Domnul Isus.
In al doilea rand aceasta povestire ne invata ca dragsotea noastra pentru Cristos este direct proportionala cu constientizarea pacatului nostru. Este o diferenta extrem de mare intre Simon fariseul si femeia pacatoasa. Simon era un om cu o parere extrem de buna despre el, care nu era constient de pacatele lui si care in mod logic nu simtea nevoie de iertare, in timp ce femeia era constienta de pacatele ei si avea nevoie disperata de iertare. Diferenta dintre cei doi este reprezentata de constientizarea pacatului lor si automat de nevoia unui Mantuitor. Cel mai important pas pe care un om il poate face in relatia lui cu D-zeu este sa recunoasca ca are nevoie de ajutorul si iertarea Lui. Sa realizezi ca ai o problema este primul si cel mai important pas spre vindecare.
Asta nu inseamna ca o persoana poate simti dragoste adevarata pentru Domnul doar daca are foarte multe pacate in viata sa. Cu toate acestea este normal ca un om care a petrecut 30 de ani in inchisoare sa aprecieze libertatea mai mult decat unul care nu a fost niciodata inchis. Acelasi lucru este valabil de cele mai multe ori si in ceea ce priveste pacatul si nevoia de iertare. Cineva care ani la rand a comis pacate murdare in viata sa va primi cu mult mai mare bucurie pe Domnul in viata lui. Pana cand nu vom ajunge sa constientizam cu adevarat ceea ce Cristos a facut pentru noi, nu vom putea sa aungem sa il iubim cu toata inima noastra.
In ultimul rand invatam din aceasta relatare a bibliei despre maretia dragostei. De ce credeti ca Domnul Isus l-a intrebat pe Simon care dintre cei doi oameni il va iubi mai mult pe cel caruia ii datorau bani? Tocmai pentru ca dragostea este atat de importanta. Femeia cu toate pacatele din viata ei avea dragoste in inima spre deosebire de neprihanitul Simon care desi avea ravna pentru respectarea traditiilor si obiceiurilor religioase, aceasta nu putea inlocui lipsa dragostei din inima lui.
Cele mai mari doua porunci ale Domnului Isus pentru noi spun totul despre insemnatatea dragostei, “Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El şi L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn” şi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” Marcu 12:28-31. Orice lucrare am face si orice lucru am spune sunt nimic daca nu izvorasc din dragoste, 1 Corinteni 13:1-8.
Motivul principal al lipsei de roada a crestinismului de azi este tocmai incapacitatea crestinilor de a constientiza cu adevarat ceea ce a facut Cristos pentru ei. Atunci cand apreciezi prea putin iertarea pe care ai primit-o nu vei simti nevoie arzatoare de a le vorbi oamenilor despre cel ce ti-a dat in dar iertarea.
Domnul sa ne ajute sa intelegem dragostea lui Cristos pentru noi si sa ii raspundem in consecinta.