Slujirea

Ioan 13:1-17                                                                                                                                 Aceasta actiune plina de umilinta si smerenie din partea Mantuitorului a venit din nevoia apostolilor si a noastra a tuturor celor chemati de Domnul dupa voia Sa de a intelege ca D-zeu ne-a adus din ratacire nu ca sa stapanim si sa conducem ci sa slujim Creatorului nostru. Biserica a avut atat de mult de suferit de-a lungul secolelor si are inca de suferit din cauza faptului ca cei care faceau si fac parte din ea au fost mereu manati de dorinta de a conduce si de a li se sluji. Pentru a putea satisface ambitiile lumesti si egoiste ale oamenilor au fost create atatea organizatii si functii care mai de care mai inalte in interiorul bisericii. De aceea si decaderea bisericii in perioada papalitatii si incapacitatea ei de a se ridica astazi mai mult decat la gradul de o simpla institutie. Pentru ca inca oamenii nu au inteles ca au fost chemati de Cristos sa slujeasca si nu sa fie slujiti.

Cineva a spus atat de frumos despre umilinta si smerenie ca fiind solul ideal unde harul lui Cristos poate prinde radacini. Consecinta lipsei de roada din bisericile de astazi este faptul ca multi crestinii cresc doar in cunostinta cuvantului, dar nu reusesc sa creasca si in har tocmai datorita faptului ca nu se smeresc indeajuns de mult incat harul lui Cristos sa prinde radacini puternice in viata lor. Astfel in loc sa avem biserici pline de oameni smeriti si sfinti avem parte de adevarate competitii, critici si barfe in interiorul bisericilor care nu fac decat sa dezbine si nu sa zideasca. Cei mai multi dintre crestini se asteapta ca intreaga lucrare sa fie facuta de cei care sunt platiti sa lucreze ca predicatori sau evanghelisti, iar tot ceea ce ei au de facut este sa faca efortul de a se trezi duminica si sa vina la biserica.

Ce este slujirea? (Romani 12:9-11) Slujirea este iubirea pusa in practica. Cand ii spunem sotului, sotiei sau unui prieten ca il iubim, cuvintele nu sunt de ajuns. Astazi se spune atat de usor “te iubesc”, “Te iubesc Doamne”, “te iubesc draga mea”, dar atat de multi oameni nu inteleg ca a iubi inseamna a sluji pe cel pe care afirmam ca ne este drag. Slujirea este chipul lui Isus in fiecare dintre noi. Una din dovezile existentei lui Cristos in viata noastra este data de slujirea pe care o aducem Domnului si aproapelui nostru.

De ce trebuie sa slujesc? (Coloseni 3:23-24) Poate parea o intrebare stupida dar avand in vedere lipsa de slujire din bisericile de azi cred ca este o intrebare la care trebuie sa reflectam si sa dam un raspuns. Trebuie sa slujesc pentru a putea sa imi definesc iubirea. Trebuie sa slujesc pentru ca sunt trecator si pentru ca scriptura imi spune ca am ca termen de valabilitate 70 de ani iar pentru cei mai norocosi 80. Gandirea lumii este “cu cat ajungi mai mare cu atat trebuie sa ai mai multi oameni care sa iti slujeasca”, pentru ca noi raportam marimea unui om la numarul de oameni care ii slujesc, in timp ce D-zeu ne spune “cu cat slujesti la mai multi oameni cu atat esti mai mare”, Marcu 9:35.

De ce nu slujesc oamenii? In primul rand pentru ca au o mare lipsa de disponibilitate in a sluji. Suntem atat de priceputi in a gasi mereu scuze pentru nepasarea si lipsa noastra de implicare in slujirea lui D-zeu. Ce ar fi daca ne-ar pune D-zeu sub ochi tot timpul pe care il pierdem la tv, calculator, cumparaturi, sali de fitness, ziare, plimbari si tot felul de placeri ale noastre. Mai exista unii crestini care slujesc pentru o perioada de timp dupa care ii apuca greul si spun replica deja celebra, “sa mai faca si altii ca eu am facut destul”. Nu am auzit pe nimeni insa sa foloseasca scuza asta cand a trebuit sa munceasca ca sa puna mancare pe masa, pentru ca nimeni nu munceste pentru tine asa cum nimeni nu poate sa slujeasca pentru tine. Mereu gasim scuze pentru lipsa noastra de slujire, nu am timp este cea mai frecventa, dar de ce sa fac eu si nu ceilalti, am de invatat, am service, tatal meu este bolnav sunt deasemenea scuze frecvent adresate lui D-zeu. Atunci cand Isus Cristos mai avea 12 ore de trait pe acest pamant s-a pus in genunchi si a spalat picioare, iar cand era era pe cruce striga la Tatal sa fim iertati. Cristos a avut timp pentru noi si cand trupul ii sangera iar inima ii era franta.

In al doilea rand oamenii nu slujesc din cauza materialismului. Ne nastem cu instinctul proprietatii si nu suntem dispusi sa dam nimic daca nu ne iese si noua ceva. Atat de multi oameni se vaita ca sunt saraci, dar daca avem putin dragii mei este si pentru ca noi nu vrem sa avem mai mult, pentru ca semanam putin, 2 Corinteni 9:6. Nici unul dintre noi nu a experimentat sentimentul vaduvei sarace de a da ultimii lui banuti lui D-zeu avand credinta ca va primi astfel cu mult mai mult pentru sacrificiul sau. Oare Domnul Isus a spus, “asa cum v-am spalat eu voua picioarele sa mi le spalati si voi mie?” Nu, El a spus “asa cum v-am spalat eu voua picioarele asa sa vi le spalati si voi unii altora” Cu alte cuvinte, daca te simti obligat fata de Mine si de ceea ce am facut eu pentru tine atunci fa si tu acelasi lucru pentru cel de langa tine.

Aceia care fac din slujirea lui D-zeu si a aproapelui ceva optional vor avea parte de o mare surpriza cand vor sta inaintea lui D-zeu. Si cat de mult timp si-ar dori sa aiba atunci pentru slujirea lui D-zeu daca ar mai putea sa il dea inapoi, Ioan 9:4.

Harul Domnului Isus sa fie cu noi toti!

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code