Ioan 9:1-3
De foarte multe ori cand am stat de vorba cu oameni din lume, straine de D-zeu si de cuvantul Sau am fost intrebat: “Daca intr-adevar exista D-zeu atunci de ce este atat de multa suferinta in lume?” Ceea ce D-zeu m-a invatat pe mine este ca daca o persoana cauta cu adevarat sa gaseasca raspunsul la aceasta intrebare atunci il va primi, pentru ca la D-zeu gasim raspunsuri la toate intrebarile vietii.
Sunt cateva motive legate de suferinta umana care sunt evidente si despre care nu vreau sa vorbesc prea mult asa ca doar o sa mentionez cateva pe scurt. Unele lucrurile pe care oamenii le experimenteaza din punct de vedere al durerii si suferintei se datoreaza pacatului lor propriu: Cel care isi intoxica in mod constant trupul cu alcool sau droguri se poate astepta ca mai tarziu sa aiba probleme cu ciroza la ficat sau cancer la plamani, dar si probleme de natura psihica care sa ii impinga pe prapastia dispararii si sa ajunga la acte de sinucidere sau crima. O persoana care cade in pacatul adulterului sa poate astepta sa sufere din punct de vedere emotional, sa aiba inima franta, sa faca avort sau sa dea nastere unui copil pe care mai apoi sa il abandoneze sau sa il trateze cu dispret condamnandu-l pentru faptul ca i-a distrus viata. Atunci cand oamenii fac in mod constient lucruri contrare voii lui D-zeu lucruri despre care sunt avertizati ca le va aduce suferinta nu trebuie sa dea vina pe nimeni in afara de ei.
Un alt lucru care ne aduce suferinta astazi este mediul in care traim si asta din cauza faptului ca nu am stiut sa administram si sa avem grija de acest pamant care ne-a fost dat in administrare de D-zeu. Poluarea apei si a aerului a dus la aparitia a numeroase boli. Abuzul omului si incalcarea legilor naturale ale lui D-zeu a dus la aparitia de inundatii, tornade, si alte dezastre naturale. Exista dovezi ca si leucemia este rezultatul a diferite experimente nucleare care s-au facut de-a lungul timpului si care au afectat modul normal de functionare a vietii pe pamantul perfect creat de D-zeu la inceput, “Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune.”, Geneza 1:31.
Dar sa revenim la pasajul nostru din Ioan 9 si sa observam ceea ce Domnul Isus spune in vs.3. El spune ca suferinta acelui om nu se datora pacatului sau, sau pacatului parintilor sai asa cum se obisnuieste sa se spuna de foarte multi asa zisi slujitori ai Domnului in zilele noastre. Suferinta lui nu era din cauza faptului ca acest om abuzase in vreun fel de trupul sau, sau de mediul inconjurator, ci pentru ca lucrarile lui D-zeu sa se vada in el. Ce vrea oare Domnul Isus sa spuna aici? Suferinta fizica, psihica sau de orice alta natura este absolut necesara daca vrem sa fim capabili sa supravietuim.
Ex.: Cu ceva vreme in urma in India s-a nascut un baietel care datorita unei malformatii la nivelul creierului era incapabil sa simta orice fel de durere. Pur si simplu la creierul lui nu ajungea nici un fel de semnal care sa alerteze o problema sau suferinta pe care trului sau o experimneta. Foarte multa lume ar fi tentata sa spuna ca asta este un dar de la D-zeu si cea mai mare binecuvantare. Dar aceasta este o poveste trista si nu una fericita. Abia cand invatase sa mearga acest baietel a intrat in bucataria in care mama sa facea paine in cuptor si si-a pus ambele maine pe cuptorul incins. Dupa cateva minute mama sa a simtit un puternic miros de carne umana arsa si cand a intrat in bucatarie a vazut ca baietelul ei avea ambele maine distruse aproape in intregime iar acesta nu reactiona in nici un fel pentru ca nu simtea nici un fel de durere. Peste ceva vreme mama lui il gaseste in fata usii lesinat datorita faptului ca avea la picior o rana grava si pierduse foarte mult sange. Viata i-a fost salvata atunci de doctori prin mai multe transfuzii de sange care i s-au facut, dar din nou creierul sau nu a avut nici o reactie din partea trupului sau care suferea. Povestea vietii lui s-a incheiat tragic cand avea doar 8 ani sic and a fost gasit de mama sa intins in pat fara suflare iar ka autopsie s-a stabilit ca a murit ca urmare a rupturii apendicelui sau care a dus la peritonita. Supravietuirea noastra nu ar fi posibila daca nu am fi contruiti a.i.sa simtim si sa experimentam durerea, “Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele”, Psamul 139:14-16.
Acelasi lucru este valabil si in cazul durerii pe care o experimentam la nivel emotional. Ce fel de oameni am fi daca nu am putea simti dragoste, compasiune, mila sau vina si a nu ne putem aoscia astfel cu nevoile celui de langa noi? Sunt convins ca una dintre cele mai mari probleme si nevoi ale societatii noastre se datoreaza faptului ca oamenii si-au pierdut abilitatea de a arata compasiune si mila pentru cei din jur. A avea astfel de simtiri pentru aproapele tau este considerata o slabiciune, pe cand a fi total dezinteresat si ignorant la nevoile altora este un semn al puterii.
Ex.: Chiar zilele trecute am citit pe internet un articol despre un cuplu de tineri din Constanta care stateau pe o banca in parc cand doi barbati au venit la ei, iar in timp ce unul dintre ei o viola si o obliga la perversiuni sexuale pe fata, celalalt il imobilizase pe prietenul ei si l-a obligat sa priveasca intreaga scena. Faptul ca traim intr-o lume bolnava nu este nou, deja am inteles pe deplin cu toti acest lucru, dar ceea ce este dureros este ca desi aceste lucruri s-au intamplat intr-un loc public, timp de minute bune si la o ora nu foarte tarzie nimeni nu a intervenit sa ii ajute. Asta pentru ca oamenii si-au pierdut capacitatea de a avea compasiune si de a ajuta pe cei in nevoie, si-au pierdut simtirea de a se asocia cu suferinta aproapelui lor.
Un om puternic este acela care poate privi de sus un oras distrus de pacat si imoralitate si sa verse lacrimi pentru ea, Luca 19:41-44. Isus Cristos nu a ramas indiferent la nevoile oamenilor, El a venit intotdeauna in intampinarea nevoilor noastre si a platit cu viata pentru a o putea acoperi pe cea mai mare dintre ele, nevoia de iertare a lui D-zeu.
Deasemenea este extraordinar faptul ca D-zeu a gasit o cale ca atunci cand trupul este intr-o suferinta prea mare, sufletul sa se poate separa de el si sa nu mai fie astfel chinuit. Este foarte interesant ca apostolii foarte rar au folosit cuvantul moarte ca fiind sfarsitul vietii. De multe ori gasim definite moartea ca “adormit in Cristos”, “absent din trup”, sau “acasa cu D-zeu”.
Sunt atatia oameni care atunci cand cineva apropiat inceteaza din viata isi pierd orice dorinta si bucurie de a trai, ceea ce este foarte trist. Un ateu sau un necredincios priveste viata doar din perspectiva nenumaratelor probleme, suferinte si dureri pe care trebuie sa le experimenteze pentru a putea sa se bucure de cateva clipe de fericire, dar un crestin care este imbracat cu Cristos prin botez si traieste zilnic calcand pe urmele Sale priveste viata ca pe o bucurie si o binecuvantare, iar problemele si suferintele pe care trebuie sa le indure sunt doar mici hopuri in drumul lor catre o viata perfecta in ceruri.
S-a predicat inaintea mea despre asta, am predicat si eu despre acest lucru si se va mai predica si dupa mine, despre rolul suferintei in viata crestinului asa ca nu o sa mai intru in aceasta discutie, ci doar o sa dau un exemplu pentru a sublinia aceasta lucrare a lui D-zeu.
Ex.: O familie avea cinci copii si toti cei cinci erau credinciosi si ii slujeau Domnului cu bucurie Ins ape parcurs fiecare dintre ei s-a indepartat de biserica si de D-zeu si au ratacit de la cale. Intr-o zi unul dintre frati a fost muscat de un sarpe cu clopotei si a fost la un pas de moarte. In acel moment ceilalti frati au inceput sa se roage si sa ii ceara lui D-zeu sa il scape pe fratele lor si se vor schimba. Fratele lor si-a revenit si din acel moment s-a intors la credinta si la slujirea lui D-zeu, dar ceilalti patru frati au continuat sa rataceasca. Povestea se incheie cu cuvintele predicatorului din biserica care intr-o duminica in momentul rugaciunii spune “Doamne trimite te rog inca patru serpi cu clopotei ca sa ii putem salva si pe fratii lui John”. Sunt convins ca nici un predicator nu doreste suferinta unui om dar adevarul este ca de multe ori este nevoie de o tragedie pentru ca omul sa realizeze ca depinde cu totul de D-zeu. Si apostolul Pavel a constientizat acest lucru atunci cand spune in 2 Corinteni 12:7, “Şi, ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.” Din pacate uneori este nevoie ca o boala sa ne loveasca pentru a intelege ca nu conteaza cati bani avem, ce functie detinem, sau cate cunostinte avem si tot ce ne trebuie este ajutorul lui D-zeu, “Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului.”, Romani 14:8.
Revenind la pasajul nostru din Ioan 9:1-3 asa vreau sa mai spun ca adesea am auzit oameni spunand “Daca intr-adevar lucrurile ar sta asa cum spui si ar exista D-zeu atuci crestinii care se straduie sa urmeze calea Lui nu ar mai trebui sa experimenteze suferinta si durerea.” In primul rand daca a deveni crestin ar inseamna ca toate probleme cu care te poti confrunta vor disparea atunci am avea multimi de oameni care s-ar inghesui sa faca legamantul cu Cristos in botez pentru a scapa de orice problema din viata lor. D-zeu doreste ca oamenii sa ii slujeacsa si sa il iubeasca de bunavoie nu de frica sau sa ii mituiasca asa cum fac multi parinti cu copiii lor astazi, crezand ca dragostea se poate cumpara. Pe de alta parte am deplina convingere uitandu-ma la viata mea si a multor alti crestini ca daca oamenii nu ar experimenta suferinta atunci ei nu ar putea sa isi duca la indeplinire lucrarea pe care le-a lasat-o D-zeu. D-zeu isi doreste ca ai Sai copii sa fie in contact cu lumea, sa interactioneze cu cei pierduti, sa se poata asocia cu probleme acestora si cum altfel poti face asta daca tu la randul tau nu ai experimentat lucrurile prin care ei trec si le poti da solutia lui D-zeu la acea problema care te-a ajutat si pe tine in acel moment sa nu cazi in prapastia disperarii.
Atunci cand mi-am pierdut tatal mi-a fost foarte greu sa inteleg acest lucru. Mi-a fost greu sa accept ca tatal meu care nu avea vicii cum ar fi alcoolul, tutunul, drogurile sau femeile si care ne-a dat un extraordinar exemplu prin viata pe care am vazut-o traita de el a trebuit sa moara si atatia alcoolici, fumatori, drogati sau curvari continuau sa traiasca fara nici o problema. Mult mai tarziu am inteles ca D-zeu a ingaduit sa experimentez aceasta suferinta pentru a putea fi de ajutor si sa ii pot incuraja si mangaia pe aceia care trec la randul la randul lor prin pierderea unui parinte. De atunci si pana in prezent am stat de vorba cu mai multe persoane care au trecut prin astfel de situatii si le-am imparatasit acestora experienta mea si cum D-zeu m-a ajutat sa depasesc acest moment foarte greu. Chiar luna trecuta cand ne aflam intr-o tabara crestina unul dintre tineri a fost anuntat ca tatal lui a murit si ca trebuie sa se intoarca acasa cat de repede. M-am bucurat sa pot fi acolo in acel moment, sa plang cu el, sa il strang in brate, sa ma rog cu el si sa ii spun ca si eu am trecut prin asta, iar
D-zeu te poate scoate si din cea mai mare prapastie daca te lasi purtat pe bratele Lui. Continui sa ma rog pentru acest tanar ca aceasta experienta sa il apropie de D-zeu si la randul lui sa poata fi o mangaiere pentru altcineva care va trece prin aceeasi durere. In timp ajungi sa intelegi cu adevarat cuvintele apostolului Pavel din Romani 8:28 “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele acelora care il iubesc pe D-zeu.” Fara sa trec prin suferinta si durere nu as fi putut sa ajung in acest punct al vietii mele in care sa depind cu totul de D-zeu si sa imi pun intreaga viata in mainile Lui. Nu este usor sa treci prin suferinte, dar ce binecuvantare este cand acestea te aduc frant si smerit inaintea lui D-zeu si poti din acel moment sa te bucuri cu adevarat de viata alaturi de El.
Dragii mei poate ca voi nu ati trecut prin aceeasi suferinta ca mine, dar incercarea a venit cu siguranta si in viata voastra sub alte forme. Poate ca la un moment dat ati fost fara slujba, sau ati avut un copil bolnav, poate nu ati avut casa, sau parintii voastri au divortat si a trebuit sa traiti intr-o familie dezbinata sau poate ati trecut printr-o boala si D-zeu v-a vindecat. Eu nu pot sa le spun celor care trec prin aceste incercari ca stiu ceea ce simt pentru ca nu stiu. Eu nu am experimentat aceste probleme dar poate unul din voi a facut-o si poate fi o mangaiere si un ajutor pentru cel incercat.
Ex.: La un moment dat o tanara care mergea cu masina a fost martora unui accident grav in care un tren de mare viteza a deraiat de pe sine. Peste tot erau oameni in suferinta, unii grav raniti iar altii deja morti si la un moment dat observa un barbat care era in stare de soc si care repeta continu “instrumentele mele, unde sunt instrumentele mele.” Dupa ce medicii au ajuns la fata locului si au reusit prin medicamente sa il calmeze pe barbat, tanara a venit la el si l-a intrebat “Domnule ma scuzati, dar am o intrebare pentru dvs. In momentul in care v-am vazut imediat dupa accident strigat spuneati continu, instrumentele mele, unde sunt instrumentele mele. La ce va gandeati in acele momente?” Barbatul s-a prezentat si i-a spus ca este de profesie medic chirurg si ca in acele momente vazand atata suferinta si durere nu se putea gandi decat la faptul ca daca ar fi avut trusa lui cu instrumnete ar fi putut ajuta atat de multi oameni.
Ma gandesc adesea oare de cate ori nu se uita D-zeu din cer la noi si striga, “instrumnetele mele, unde sunt instrumnetele mele?” Suntem noi instrumente ale lui D-zeu? Trebuie sa iti dai acum singur raspunsul la aceasta intrebare. Sunt eu o unealta a Domnului care aduce bucurie, pace si mangaiere in vietile oamenilor? Daca suntem cu adevarat unelte ale lui D-zeu atunci ne vom bucura de cea mai mare promisiune facuta omului vreodata cu privire la suferinta si durere “El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”, Apocalipsa 21:4. Sa fim instrumente ale Domnului!
Harul si pacea lui Cristos sa ne umple inimile la toti!