Care este scopul vietii?

“Eu, Eclesiastul, am fost imparat peste Israel, in Ierusalim. Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o indeletnicire plina de truda la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.” (Eclesiastul 1:12, 13)

Una dintre cele mai intelepte scrieri ale tuturor timpurilor este Cartea Eclesiastului  scrisa de Solomon, fiu al lui David, rege al Ierusalimului.

Solomon a fost inzestrat de la Dumnezeu cu un dar special al intelepciunii si a trait o viata plina de putere, faima si bogatii impreuna cu Dumnezeu dar si departe de El.

Titlul “Eclesiastul” inseamna “Propovaduitorul” sau “Predicatorul” a fost scrisa de Solomon la batranete si incearca sa dea un raspuns la una din intrebarile care macina omenirea si anume: Care este scopul vietii?

Scriitorul, desi a experimentat bogatia, faima si puterea el isi exprima prin aceasta carte frustrarea si dezamagirea cu privire la lucrurile lumesti legate de viata pe acest pamant. “Am vazut tot ce se face sub soare; si iata ca totul este desertaciune si goana dupa vant!” (Eclesiastul 1:14)

El priveste si analizeaza viata din toate aspectele asa cum este ea traita in fiecare zi si ne prezinta istoria sub forma unor evenimente periodice care se repeta generatie dupa generatie fara nici un sens aparent.

Solomon insa nu discuta despre zadarnicia vietii in general ci despre viata fara Dumnezeu care nu are nici un scop. Dumnezeu ne-a creat in asa fel incat sa descoperim adevarata fericire si implinire numai in El. Fara Dumnezeu, suma plusurilor si minusurilor din viata este egala cu zero.

Cartea Eclesiastului ne conduce catre concluzia ca Dumnezeu n-a planuit pentru noi implinirea in lucrurile lumesti ci in viata alaturi de El.

Solomon a observat ca generatiile se succed una dupa alta, soarele rasare si apune zi de zi, anotimurile vin si trec, raurile curg constant catre mare si cu toate acestea marea nu se revarsa niciodata.

Pe de alta parte, omenirea se framanta continu, nu este niciodata satisfacuta, istoria se repeta si nimic nou nu se intampla.

“Ce a fost va mai fi, si ce s-a facut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. Daca este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iata ceva nou!”, demult lucrul acela era si in veacurile dinaintea noastra. Nimeni nu-si mai aduce aminte de ce a fost mai inainte; si ce va mai fi, ce se va intampla mai pe urma, nu va lasa nicio urma de aducere aminte la cei ce vor trai mai tarziu.”  (Eclesiastul 1:9-11)

Care este scopul vietii? De ce indura omenirea truda din timpul vietii? Oamenii fara Dumnezeu nu cunosc decat munca, nedreptatea si frustrarea. Ei nu vad nici o cale de a corecta raul, nu cunosc puterea lui Dumnezeu care poate aduce o schimbare in inima lor. Totododata, ei nu stiu ca razbunarea este a Domnului si ca el va indrepta toate lucrurile.

Solomon nu a gasit nici un avantaj in intelepciunea lumeasca. El a avut privilegiul de a primi mai multa intelepciune si bogatie decat oricine altcineva. In cautarea sa de a descoperi sensul vietii, Solomon a incercat totul: placerea, bucuria, averea; impreiul sau a ajuns sa fie cel mai mare de pe pamant. Avea orice isi putea dori si cu toate acestea nu se simtea implinit.

“Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lasat-o sa se bucure de toata truda mea, si aceasta mi-a fost partea din toata osteneala mea.  Apoi, cand m-am uitat cu bagare de seama la toate lucrarile pe care le facusem cu mainile mele si la truda cu care le facusem, am vazut ca in toate este numai desertaciune si goana dupa vant, si ca nu este nimic trainic sub soare.” (Eclesiastul 2:10,11)

Experienta lui Solomon cu preocuparile sale lumesti reflecta frustrarea a milioane de oameni astazi care cred ca au descoperit secretul fericirii si al succesului dar care sunt goi pe interior si nefericiti. Invatatura Domnului Isus straluceste ca o lumina in noapte:

“Nu va strangeti comori pe pamant, unde le mananca moliile si rugina si unde le sapa si le fura hotii; ci strangeti-va comori in cer, unde nu le mananca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. “(Matei 6:19, 20)

Solomon a ajuns la concluzia ca viata pare intotdeauna lipsita de sens cand este privita numai din perspective unei calatorii pe pamant. Daca omul nu are speranta unei vieti alaturi de Dumnezeu, atunci nu exista nimic pentru care sa merite sa traiesti. Deoarece nici chiar intelepciunea nu aduce implinirea pentru ca inteleptul la fel ca si omul prost vor sfarsi la fel; vor muri. Si ce folos sa muncesti din greu pentru a strange averi ca sa le lasi mostenitorilor nestiind daca acestia vor fi chibzuiti sau risipitori cu truda ta de o viata? Astfel el constata ca bogatia nu poate fi scopul vietii.

Dumnezeu ne da ceea ce avem nevoie deoarece El stie cat putem reliza. El se asteapta ca noi sa folosim ceea ce El ne-a dat pentru a-L cinsti si a-I aduce slava. Daca nu invatam sa folosim binecuvantarile primite pentru a-L cinsti cum se cuvine, El ar putea sa nu mai trimita toate aceste binecuvantari asupra noastra.

Analiza facuta de Solomon asupra vietii ne ajuta sa privim lucrurile dintr-o perspectiva corecta. Daca scopul vietii pe pamant devine scopul petrecerii unei vesnicii alaturi de Dumnezeu atunci viata devine o incercare si terenul de pregatire pentru eternitate.

“Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.” (Ecleisiastul 12:13, 14)

 

This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code