Predica tinuta la Conferinta Nationala a Bisericilor lui Cristos – 2010 la Bucuresti.
Dragostea pentru Dumnezeu si pentru oameni trebuie sa te faca sa predici cuvantul ca si cum ai face-o de fiecare data pentru ultima oara, ca si cum ar fi ultima ta sansa sa le spui celor care te asculta sa se cerceteze, sa se pocaiasca si sa traiasca in neprihanire zilnic. Sper ca lucrurile pe care le voi spune azi sa nu va deranjeze ci sa va cheame la cercetare, pentru ca va asigur ca singurul lucru care ma va motiva in prezentarea lectiei mele va fi dragostea pentru Domnul si pentru voi.
Cu totii avem astazi impresia ca il cunoastem pe D-zeul cel vesnic, daca mergem la scriptura si incepem sa predicam despre adevaratul D-zeu care este pe scaunul Sau de Domnie asa cum Il arata evanghelia, nu cum il prezentam noi de cele mai multe ori, daca o sa vorbim despre dreptatea Lui, suveranitatea Sa, mania Sa, sau judecata Lui ne vom trezi cum multi din bisericile noastre se vor ridica si vor spune ca “acela nu este D-zeul lor, ca ei nu ar putea iubi niciodata un astfel de D-zeu”, pentru ca ei si-au facut un D-zeu dupa mintile si dupa placul lor si pe acela il iubesc. Exista astazi in lume si in biserici o lipsa a cunoasterii D-zeului adevarat, “Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.”,1 Corinteni 15:34. De acea este astazi pacatul atat de raspandit si intre copiii lui D-zeu, datorita lipsei de cunoastere a lui D-zeu. Domnul Isus spune ca asta este si definitia vietii vesnice, “Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Cristos pe care L-ai trimis Tu.”, Ioan 17:3. Multi care isi spun azi crestini au facut un D-zeu in mintea si in inima noastra care seamana cu Mos Craciun si nu cu Creatorul cerurilor si al pamantului. Cum sa existe teama si respect fata de Domnul cand crestinii nu il cunosc pe D-zeu, “Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi! Luaţi seama, dar, voi care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii, şi să nu fie nimeni să vă scape.”, Psalmul 50:21-22. Predicam in fiecare duminica cum sangele lui Cristos ne curateste pe fiecare de pacate, dar nu mai predicam despre trairea in pocainta si sfintenie. Si uite asa se culca crestinii de azi pe urechea ca se pot strecura in imparatia lui D-zeu si daca traiesc dupa voia lor si au inima impartita. Toti spunem ca il iubim pe Cristos, dar dovada dragostei fata de El este definita in Ioan 14:15, “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”. Pentru multi poruncile Domnului au ajuns sa fie selective sau optionale, pentru ei Cristos nu a trebuit doar sa moara pe cruce dar tot El trebuie sa se pocaiasca si sa se sfinteasca pentru ei. Ei doar au impresia ca il cunosc pe D-zeu, dar D-zeu nu ii cunoaste deloc! Pentru a ajunge in ceruri nu trebuie sa crezi ca il cunosti tu pe D-zeu ci trebuie sa te cunoasca El pe tine, dupa modul in care pazesti poruncile Lui, “Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cine nesocoteşte aceste învăţături nesocoteşte nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care v-a dat şi Duhul Său cel Sfânt.”, 1 Tesaloniceni 4:7-8. Este o mare diferenta intre a fi un om religios si unul duhovnicesc.
Azi nu mai vedem in Dumnezeu acea fiinta minunata care sa ne faca sa cadem in admiratie fata de El. Sa fim uimiti si captivati in acelasi timp de maretia si puterea Sa. Slujirea Lui nu mai este vazuta ca una dintre cele mai mari placeri si binecuvantari ale vietii ci ca o povara grea si apasatoare. Privind in urma lucrarea bisericii primare si viata de pocainta pe care o traiau crestinii de la inceput nu trebuie sa fim cei mai intelepti oameni ca sa ne dam seama ca Domnul a ramas acelasi, neschimbat, dar trairea crestinilor de azi este diferita. Marea noastra problema este ca nu il luam pe Dumnezeu asa cum este si sa ne adaptam vietile dupa voia Lui, sa incercam sa fim noi dupa chipul Sau asa cum El ne-a creat, noi ne straduim sa il schimbam pe El si sa-l facem dupa chipul nostru. Va spun insa ca este o incercare desarta si sortita esecului pentru ca Dumnezeu va ramane sfant indiferent daca noi vom dori sa fim asemenea Lui sau nu. Poate credeti ca sunt un pic cam dur. Vreau sa va intreb ceva: Domnul vi s-a parut bland atunci cand a distrus Sodoma si Gomora, vi s-a parut bland cand a ucis toti oamenii din timpul lui Noe, cand i-a ucis pe loc pe Anania si Safira si cand a doborat pe atatia despre care citim ca au uitat cine este de fapt El, ca El este pe in ceruri pe scaunul Sau de domnie si este stapanul vietii lor si ca totul este in mainile Sale? D-zeu e acelasi, nu s-a schimbat cu nimic, doar perceptia noastra in cea ce-l priveste e alta.
Evanghelizarea bisericii trebuie sa inceapa descoperindu-le oamenilor adevarata natura a lui D-zeu, “Cine este cu adevarat D-zeu?”. Cum poate un om sa isi recunoasca pacatul si murdaria daca nu are un standard de perfectiune cu care sa se compare? Evanghelizarea nu ar trebui sa se faca cu afirmatii sau intrebari de genul, “Stiai ca D-zeu te iubeste si ca are un plan minunat pentru tine?”.La cat de mandri si plini de ei sunt oamenii azi cei mai multi iti vor raspunde: ”foarte bine ca ma iubeste pentru ca si eu ma iubesc atat de mult” sau cu vesnica intrebare “Vrei sa ajungi intr-o buna zi in rai?” Sincer, ati auzit pe cineva care sa spuna ca el vrea sa mearga in iad? E ca si cum un doctor ar intra in salonul tau si cu zambetul pe buze ti-ar spune” domnule ai cancer, ai vrea sa te tratam?” Toti vor sa ajunga in ceruri, dar fara sa-l cunoasca sau sa se supuna lui D-zeu. Evanghelizarea ar trebui sa inceapa cu, “Domnule te iubesc si vreau sa iti spun ceva foarte important. Esti foarte bolnav. Boala ta este pacatul iar din cauza ei vei avea parte de judecata aspra a lui D-zeu”. Da frate Claudiu dar asa poate o sa speriem oamenii. Vreau sa va intreb, Petru cand a predicat in ziua Cincizecimii vi s-a parut sensibil in evanghelizare? “Voi l-ati omorat pe Fiul lui D-zeu”, rezultatul evanghelizarii – 3000 de oameni botezati. Acelasi lucru ni-l spune si noua azi evanghelia, ca pacatul tau si al meu l-au rastignit pe Fiul lui D-zeu. Singurul lucru care este diferit fata de cel care a fost in biserica primara este rezultatul. Nu mai exista inimi frante si pocainta in lacrimi azi avem crestinismul cu zambetul pe buze.
Astazi vad cum oameni din lume vin in biserica si isi pun amprenta pe biserica in loc sa vad biserica punandu-si amprenta pe ei. Vad o obsesie pentru distractia care a asaltat casa Domnului si o ura impotriva mustrarii si corectarii. Ce s-a intamplat cu frica din casa Domnului, cu frica in lucrare? “Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”, Evrei 12:28-29. Vreau sa va intreb ceva. Nu citim cu totii aceasi biblie, nu spun bibliile noastre acelasi lucru? Sau am inceput si noi asemenea altora sa ii dam propria noastra interpretare si intelegere?
Conteaza pentru tine astazi ca Ierusalimul spiritual al lui D-zeu, ca Biserica Sa este casatorita cu lumea si nu cu Cristos? Conteaza pentru tine ca exista atat de multe inimi impietrite in lume azi care nu raspund la chemarea Domnului? Asta este cea ce diavolul isi doreste, sa scoata din tine acea pasiune pentru lupta cea buna. Domnul ne cheama azi la cercetarea credintei noastre, “Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă. Nu recunoaşteţi voi că Isus Cristos este în voi? Afară numai dacă sunteţi lepădaţi.”, 2 Corinteni 13:5.
Rareori a insuflat Satan bisericilor ceva mai viclean si mai abil decat idea ca este o parte a misiunii noastre sa oferim oamenilor distractie pentru a-i aduce la Cristos. Pentru multe biserici Domnul cand a adresat marea trimitere a spus:,,Duceti-va în toata lumea si faceti ucenici din toate popoarele iar celor care nu va primesc cu mare interes oferiti-le distractie” Lui Isus i-a fost mila de pacatosi, El a suspinat si a plâns din cauza lor, dar n-a încercat niciodata sa-i distreze. Cand cineva intra in contact cu biserica Domnului nu trebuie sa o faca pentru ca acolo gaseste distractie si tot felul de programe care mai de care mai lumesti. Acea persoana trebuie sa gaseasca in biserica un loc diferit de lumea in care traieste, trebuie sa il gaseasca acolo pe D-zeu.
Sincer va spun ca nu mã mai mir azi asa de mult de rãbdarea pe care o are Dumnezeu cu pãcãtosii care rãmân ca de piatrã la chemarea Sa. În definitiv nu suntem si noi mai rãbdãtori cu un om care e orb si surd? Pentru ca asa sunt cei ce zac în pãcat, orbi si surzi. Dar mã mir de rãbdarea lui Dumnezeu fatã de Biserica de azi în starea ei de adormire, amortire, egoism si mandrie!
Biserica este singura institutie a lui D-zeu pe acest pamant dar este ea vazuta ca atare de oameni astazi? Isus a murit pentru aceasta biserica care astazi este aratata cu degetul datorita modului in care unii dintre cei care fac parte din ea traiesc in lume. Azi datorita caprelor din biserici, oile sunt acuzate o data cu ele, iar numele lui D–zeu este batjocorit din cauza aceasta. Cei care suntem alesi de Domnul sa predicam evanghelia vom raspunde inaintea Lui si vom fi judecati de El daca nu am avut curajul si indrazneala ca in dragoste sa mustram pacatul din biserica. Biserica este mireasa lui Cristos si este pretioasa pentru El. Nimeni nu trebuie sa indrazneasca sa isi bata joc de ea sau sa ii murdareasca numele. Astazi pierdem atata timp, cheltuim bani si consumam energie in incercarea de a invata o capra sa devina oaie. Nu am inteles inca faptul ca nu putem transforma noi o capra intr-o oaie, doar lucrarea Duhului Sfant poate face asta. Pastrarea caprele in adunare va duce la gonirea oilor. Marturie stau atatia care ne-au parasit adunarile din cauza asta. Cand ii auzim ne grabim sa ii acuzam ca au parasit adunarea din dorinta de senzatii noi si ca nu se mai multumesc cu inchinarea biblica. Nu dragii mei, ei nu se multumesc sa gaseasca lumea si obiceiurile ei si in Biserica. E de ajuns ca se confrunta cu ea zilnic, doresc ca biserica sa fie locul intalnirii cu D-zeu si cu sfintii Sai. Trebuie sa intelegem ca Biserica Domnului Isus Cristos nu este un teren de joaca pentru copii. Si eu am nevoie sa fiu sub disciplina bisericii, a indrumarii batranilor din biserica, dar cum sa ajungem sa avem batrani in biserica daca tinerii din bisericile noastre nu sunt crescuti, disciplinati si invatati cu dragoste sa traiasca in curatie si neprihanire? “Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. Goneşte orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.”, Eclesiastul 11:9-10.
Comparându-ne cu Biserica primara suntem mult sub-standard! Nu o spun eu, scriptura o marturiseste. Crestinii bisericii primare spune evanghelia ca erau placuti inaintea intregului popor spre deosebire de cei care isi spun crestini azi si care sunt aratati cu degetul pentru falsitatea pe care o afiseaza. Duminica sunt duhovnicesti iar de luni pana sambata lumesti. Bisericile trebuie sa dea crestini smeriti si sfinti, nu filosofi cu aere de guru care se umfla in pene cu realizarile lor. D-zeu nu are nevoie nici de mine si nici de tine ca sa isi duca la indeplinire planul, dar ne da posibilitatea mie si tie sa ne punem in slujba Sa si sa fim binecuvantati sa ne numim slujitori ai Sai.
Spunea cineva ca daca stelele ar aparea pe cer o data pe an atunci, intreg pamantul s-ar opri ca sa le admire frumusetea, dar avand in vedere ca apar aproape in fiecare seara ne-am obisnuit cu ele. Ni se pare ceva normal ca ele sa fie pe cer. Imi este teama ca nu cumva sa ne fi obisnuit si noi cu binecuvantarile pe care D-zeu ni le da, cu rabdarea pe care o are fata de noi, asa cum ne-am obisnuit cu prezenta stelelor pe cer. Vreau sa va mai spun ceva: lacrimile nu fac dintr-un crestin un extremist sau fanatic religios asa cum multi am ajuns sa credem. Cristos a varsat lacrimi, crestinii bisericii primare au varsat lacrimi si evanghelia a fost scrisa cu lacrimi in ochi. Lacrimile au insotit mereu crestinii devotati in succesul lucrarii Domnului. Si eu am varsat lacrimi cand am realizat ca traisem ani buni in biserica si habar nu aveam cine este D-zeu cu adevarat si ce a facut Cristos pentru mine. Am fost o buna bucata de vreme un orb spiritual, si desi eram in biserica sunt convins ca Cristos nu ma cunostea. Lacrimile trebuie sa fie si in ochii tai daca l-ai descoperit pe D-zeu cu adevarat. Din pacate azi Dumnezeu a ajuns sa cerseasca dragostea noastra, slujirea noastra, supunerea noastra si timpul nostru.
Acum exact noua ani ma aflam aici la Bucuresti la conferinta biblica, cand am primit un telefon care ne chema pe mine si pe sora mea acasa pentru ca parintele nostru era pe moarte. Pana sa ajungem noi la Craiova el deja murise. Mult timp mi-am reprosat ca nu am fost acolo langa el in ultimele sale clipe. Pe vremea acea nimeni din familia mea nu era intoars la Domnul iar eu nu aveam maturitatea spirituala sa aduc pe altcineva la credinta. Dar din momentul in care Domnul mi-a deschis ochii, tot cea ce imi doresc este sa ma asigur ca stiu unde voi merge dupa ce voi parasi aceasta viata si in acelasi timp sa fac tot ce imi sta in putinta ca familia, prietenii si orice suflet pe care Domnul mi-l pune inainte sa auda vestea cea buna a iertarii pacatelor prin Isus Cristos. Poate ca nu voi reusi sa ii intorc pe toti la Domnul dar o sa ma asigur ca samanata este plantata iar prin exemplul personal si rugaciune o sa ii cer Domnului sa lucreze in inimile lor. Asta este rolul bisericii, sa slaveasca si sa faca cunoscut numele lui Isus Cristos. Haideti sa aducem din nou biserica la Cristos unde ii este locul, haideti sa incetam sa fim crestini cu fermoar la gura, crestini de duminica, ingrijorati doar de persoana noastra si de binele propriu. Haideti sa aratam lumii cine este cu adevarat D-zeu si sa nu ne trezim cand va fi prea tarziu si vom fi deja inaintea scaunului de judecata al lui D-zeu. Astazi este ziua pentru pocainta, pentru slujire si mantuire, nu maine “Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.”, Filipeni 4:8.
Harul Domnului Isus Cristos sa fie cu noi toti. Amin!