1 Tesaloniceni 1:1-10
Tesalonic era capitala Macedoniei si avea la vremea acea o populatie de aproximativ 200.000 de locuitori. In aceasta biserica tanara, Pavel a lucrat cateva saptamani, timp in care multe suflete atat dintre evrei cat si dintre neamuri s-au intors la Cristos. Datorita evreilor necredinciosi care au provocat diverse tulburari, Pavel a trebuit sa plece din oras mai repede decat si-ar fi dorit, indreptandu-se spre Atena si lasandu-i pe Timotei si Silvan sa se ingrijeasca de bisericile din Macedonia. Biserica din Tesalonic era una foarte saraca si aveau de infruntat si numeroase persecutii.
In 2 Corinteni 8:1-5 apostolul Pavel depune o marturie minunata despre ei si descrie bisericile din Macedonia ca Biserici dedicate si devotate lui D-zeu, “Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu.”
Apostolul Pavel a avut o dragoste adanca pentru crestinii din Tesalonic, 1 Tesaloniceni 2:8,19,20, “Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi… Căci cine este, în adevăr, nădejdea sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, înaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui? Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.
Haideti sa observam cateva dintre caracteristicele pozitive ale acestor crestini din Tesalonic.
1. In primul rand citim ca ei au primit mesajul lui Pavel in ciuda persecutiei ce se prevestea, 1 Tesaloniceni 1:6 “Şi voi înşivă aţi călcat pe urmele mele şi pe urmele Domnului, întrucât aţi primit Cuvântul, în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt”
2. In scurt timp au devenit un exemplu nu numai pentru credinciosii din Macedonia si Ahaia dar si pentru credinciosii de pretutindeni, 1 Tesaloniceni 1:8 “În adevăr, nu numai că de la voi Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, aşa că n-avem nevoie să mai vorbim de ea”.
3. S-au daruit in intregime in slujba lui Dumnezeu, 2 Corinteni 8:5 “Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu”.
4. Desi erau foarte saraci au daruit lucrarii lui Dumnezeu peste puterile lor, 2 Corinteni 8:2-4 “În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi”.
5. Una din cele mai clare definitii ale trairii crestinismului cu adevarat poate fi vazuta in 1Tesaloniceni 1:2,3 “Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre; căci ne aducem aminte fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credinţei voastre, de osteneala dragostei voastre şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos”, si in 1Tesaloniceni 1:9-10, “Căci ei înşişi istorisesc ce primire ne-aţi făcut şi cum de la idoli v-aţi întors la Dumnezeu, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morţi, pe Isus, care ne izbăveşte de mânia viitoare”.
Aceste scripturi depun marturie despre transformarea profunda facuta de Duhul Sfant in ei ca rezultat al raspunsului lor sincer si hotarat la chemarea evangheliei. Ei si-au dorit din toata inima sa il primeasca pe Domnul Isus in vietile lor si sa ii slujeasca cu totul lui Dumnezeu. Aveau o dragoste neprefacuta si neconditionata pentru Tatal din ceruri.
Ce presupune o lucrare adevarata de transformare a Duhului Sfant?
a) O credinta de nestramutat. Lucrarea puternica a Duhului Sfant presupune o demonstrare vizibila a credintei prin vieti transformate, Efeseni 4:20-24, “Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul”.
b) Slujire trup si suflet. Credinta noastra trebuie sa fie zilnic insotita de faptele noastre de credinta, Iacov 2:14-17, “Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi”.
c) O nadejde vie. In 1 Petru 1:5-9 “Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Hristos, pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre”.
Crestinii din Tesalonic ne arata ca oamenii dedicati pot deveni mareti chiar daca intampina situatii foarte dificile in viata lor. Dumnezeu nu permite incercarile in viata noastra pentru a ne rani, ci pentru a ne dezvolta credinta si a ne construi caracterul. Cum am putea sa apreciem soarele daca nu am experimenta si zile fara prezenta lui? Cum ne-am putea bucura de frumusetea curcubeului daca nu ar trebui sa experimentam furtuna?
Poate Biserica din care tu faci parte sa devina o Biserica asemenea celei din Tesalonic? Raspunsul este DA, daca urmarim exemplul din aceasta epistola, intorcandu-ne complet de la caile lumesti si incercand sa traim o viata sfanta, slujindu-l pe Dumnezeul cel viu si adevarat si avand o nadejde vie a revenirii lui Cristos.
O sa inchei adresand cateva intrebari la care va rog sa meditam cu totii cu mare atentie:
1.Imi dau eu toata silinta sa traiesc o viata sfanta?
2.Cum ii slujesc eu lui Dumnezeu in lumina apropiatei reveniri a Domnului Isus?
3.Daca Cristos se uita astazi la Biserica din care fac parte ce fel de Biserica vede?
Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti!