1 IOAN 2:15-17 “Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”
“Lumea” la care apostolul Ioan face referire este reprezentata de vastul sistem al societatii in care traim, pe care Satana il promoveaza pentru a distrage atentia oamenilor de la Dumnezeu. Acest sistem este alcatuit nu numai din ceea ce este evident ca fiind rau si imoral dar include astazi si domenii precum educatia, filosofia, stiinta, medicina, sportul, divertismentul, mass media si chiar religia.
Sa va dau cateva exemple: Medicina moderna de astazi promoveaza avorturile; Educatia promoveaza teoria evolutionismului printre alte filosofii atee; Moralitatea este folosita de Satana pentru a distrage atentia oamenilor de la jertfa lui Cristos si ii face sa creada ca este de ajuns sa fii un om moral si bun pentru a merge in ceruri. Daca doar de asta era nevoie de ce a mai trebuit sa moara Isus pe cruce? Divertismentul si mass media prin materiale murdare publicate si difuzate distrag atentia de la Dumnezeu si ne murdaresc modul de a gandi, de a vorbi si de a ne comporta; Religia prin numeroasele biserici aparute, avand propriile invataturi, nescripturale care duc atat de multe suflete in ratacire.
De aceea Scriptura ne avertizeaza in mod repetat sa fim cu bagare de seama si atenti la tot ceea ce se intampla in jurul nostru “sa cercetam toate lucrurile si sa pastram doar ce este bun”, 1 Tesaloniceni 5:21. Domnul Isus ne indeamna sa privim la roadele celor ce isi spun crestini pentru a vedea daca ii apartin cu adevarat lui Cristos, Matei 7:15-20, “Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte.”
Sa analizam acum mai in profunzime cuvintele lui Ioan din pasajul nostru de studiu. Ioan ajuns la batranete ii indeamna pe crestini din vremea sa dar si pe cei ce urmau sa vina dupa el, sa ramana tari in credinta indicand cuvantul lui Dumnezeu ca izvor din care cu totii isi ia puterea pentru a tine piept diavolului.
Crestinul trebuie sa inteleaga ca iubirea de lume nu este compatibila cu dragostea pentru D-zeu, caci “cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu D-zeu”, Iacov 4:4. Crestinul este un strain si un pribeag in aceasta lume, el nu mai traieste dupa principiile lumii ci dupa principiile lui Cristos, “Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.”, Romani 6:20-22. Multi oameni isi spun astazi crestini si cred ca pot sta in doua barci si ca pot sluji la doi stapani in acelasi timp. Aceasta este o minciuna pentru ca ei cu gura slujesc unui stapan iar cu faptele altuia. Scriptura este cat se poate de clara cu privire la acest lucru. Nimeni nu poate sluji la doi stapani spune Domnul Isus. Fa o alegere clara astazi, cat Dumnezeu iti da inca ocazia sa faci asta, “Căci El zice: „La vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” 2 Corinteni 6:2. Este mult prea departe ziua de maine ca sa faci greseala de a amana o hotarare atat de importanta, “Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?”, 2 Petru 3:9-12.
Sa vorbim despre patru dintre lucrurile pe care dragostea de lume le face unui crestin:
1. Dragostea de lume ne fura ravna pentru D-zeu Atunci cand dragostea de lume isi face din nou cuib in inima crestinului, aceasta il da afara pur si simplu de acolo pe D-zeu. Nu o sa ne mai faca placere sa facem lucrurile placute Lui, nu o sa mai avem dorinta sa citim evanghelia, sa ne rugam, sa slujim, sa daruim sau sa vorbim oamenilor despre jertfa lui Isus. De acea Domnul ne indeamna neincetat sa ne cercetam vietile, credinta si umblarea pe acest pamant pentru a fi siguri ca suntem pe calea cea ingusta care ne va conduce spre poarta cea stramta a imparatiei cerurilor, “Intraţi pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”, Matei 7:13-14. As vrea sa observam ca nu numai poarta de intrare in ceruri este stramta dar si calea spre ceruri este ingusta. Daca nu umblii pe aceasta cale ingusta nu vei ajunge sa intrii pe poarta cea stramta. Nu poti sa mergi in aceasta viata cu multimea pe calea cea lata si sa te astepti apoi sa ajungi pe poarta cea stramta. In Apocalipsa 2:4, ingerul Domnului spune bisericii din Efes ca are un singur lucru impotriva sa si anume ca si-a pierdut dragostea dintai. Punem pasiune in toate aspectele vietii noastre, in slujba, scoala, familie hobbyuri, insa cand vine vorba de D-zeu energia, timpul si pasiunea parca dispar. Motivul este unul singur, neglijarea prioritatilor si dragostea de lume. Dragii mei, cei ce iubesc principiile si standardele acestei lumi risca sa nu ajunga sa vada viata vesnica.
2. Dragostea de lume ne desparte de D-zeu. Cuvantul ne spune prin sfantul apostol Pavel in Romani 8:38-39 “Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” Trebuie sa avem toata convingerea ca acest lucru este adevarat. Este adevarat dar doar venind din partea lui Dumnezeu. Din partea noastra, daca avem dragoste pentru aceasta lume mai mare decat avem pentru Cristos atunci aceasta ne va desparti de Dumnezeu. Domnul Isus ne spune ca nimic nu trebuie sa fie mai important pentru noi in aceasta viata decat El, Matei 10:37, “Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.” Doar dragostea de lume ne poate desparti de dragostea lui Dumnezeu. Atunci cand un frate sau o sora nu mai vin la adunare ne gandim la diferitele motive pentru care s-au pierdut. Poate ca predicile nu sunt destul de bune pentru ei, poate cantarile nu sunt destul de inaltatoare, poate perioada de rugaciune nu este de ajuns. Uneori o parte din vina ne apartine si noua tuturor, fiecare putem contribui la o partasie mai frumoasa si putem face mai mult in slujirea noastra, insa principalul motiv al pierderii lor este dragostea lor pentru aceasta lume, 2 Timotei 4:10 “Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic. Crescens s-a dus în Galatia, Tit în Dalmatia.”
3. Dragostea de lume ne murdareste haina sfanta. Scriptura ne spune prin Iacov in capitolul 1:27 ca “religiunea curata si neintinata inaintea lui D-zeu este sa ne pastram neintinati de lume”. Atunci cand facem legamantul cu Cristos prin botez, ne imbracam cu El, luam pe noi haina lui sfanta si curata, Galateni 3:27. Dragostea de lume ne pateaza aceasta haina, fiecare compromis pe care il facem cu lumea ne murdareste. Crestinul care nu traieste in curatie va afecta atat relatia lui cu Dumnezeu cat si intreaga lucrare a bisericii. Aducerea pacatului lor de care nu se pocaiesc in mijlocul familiei lui Dumnezeu va duce la pierderea spiritualitatii bisericii, ei sunt o piatra de poticnire pentru sufletele lor, pentru cele ale fratilor dar si pentru aceia din lume care ii cunosc. Ei niciodata nu vor fi in stare sa evanghelizeze pe cei pierduti, “Tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi? Tu care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris.”, Romani 2:21-24. Cum poti sa inveti tu pe cineva ce vrea Cristos pentru viata lui daca invatatura Sa nu se vede in viata ta? S-au saturat oamenii sa auda povesti despre Cristos ei vor sa il vada pe Cristos cum traieste in cei ce isi spun crestini.
4. Iubirea de lume ne ia mintile Dragostea de lume ne poate face sa ne pierdem mintile, sa iubim doar ceea ce ne izbeste privirea si sa pierdem din vedere lucrurile cu adevarat importante. Ajungem astfel sa fim superficiali in toate aspectele vietii noastre, in simtire, gandire si purtare. Este ca si cum am merge sa ne punem toate economiile intr-o banca despre care am sti ca o sa falimenteze. Ajungem sa nu ne mai multumeste serviciul pe care il avem, casa cu care suntem binecuvantati, masina pe care o conducem, mereu ne aratam nemultumiti de sotul sau sotia pe care D-zeu ni l-a dat, “Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.”, Filipeni 4:11-12. Domnul Isus spune in Matei 16:26 “si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea daca si-ar pierde sufletul?”.
Cu ceva ani in urma mi-am intalnit un fost coleg de liceu. Stand de vorba cu el la un moment dat imi cere un sfat in privinta relatiei pe care o avea cu o fata de mai multi ani. Imi spune ca prietena lui are un caracter deosebit si o inima mare dar ca nu e foarte frumoasa si ca nu stie daca sa faca pasul urmator cu ea sau nu. Gandindu-ma la ceea ce spune evanghelia i-am raspuns ca in viata lucrurile sunt trecatoare, frumusetea va trece in cele din urma iar apoi ce va ramane? Un caracter frumos si o inima curata vor ramane pana la sfarsit indiferent de trecerea anilor. M-am bucurat sa aud peste nu mult timp ca s-au casatorit si ca sunt foarte fericiti, “Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”, Coloseni 3:1-3.
Imi place in mod deosebit sfarsitul versetul 17 din 1 Ioan 2 care spune, “ cine face voia lui D-zeu ramane in veac”. Regasim aici acelasi unic adevar despre ce inseamna sa fii crestin asa cum spune si Domnul Isus in Matei 7:21, “Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.”
Va indemn dragii mei ca de astazi sa facem o alegere ferma si sa renuntam la orice urma de dragoste pentru placerile acestei lumi si sa il alegem cu toata inima pe Isus.
Dumnezeu sa ne dea intelepciune si calauzire in pribegia noastra pe acest pamant. Amin!