Cine este cu adevarat in credinta uraste pacatul

Galateni 6:7

Un proverb spune ca ar trebui sa invatam cu totii din greselile trecutului pentru a nu cadea in ele si deasemenea sa privim la lucrurile care au avut succes si sa staruim in acestea,. Sa citim si noi din cartea proverbelor cap. 9:10 dupa care sa mergem in Filipeni 2:12.

Dragii mei trebuie sa ne dorim din toata inima sa fim prieteni cu fiecare om, dar mai mult ca orice ar trebui sa ne dorim cu totii sa fim prieteni cu D-zeu.

Fratilor, cred ca suntem cu totii de acord ca traim astazi in vremurile din urma, iar in aceste vremuri invataturile Scripturilor au cazut din pacate pe locul 2 in multe biserici. Nimeni nu vrea sa recunoasca acest lucru dar dovezile acestui fapt o reprezinta conditia spirituala a crestinilor de azi. Multi dintre cei ce se proclama azi ca fiind pocaiti sunt in viata lor de zi cu zi lumesti si carnali. Acest lucru se intampla din cauza faptului ca frica si respectul de D-zeu a disparut din randul crestinilor si din mijlocul multor biserici. In loc de intepciune si pricepere crestinii cresc din ce in ce mai mult in aroganta si madrie. Incetul cu incetul s-a ajuns la distrugerea caracterului real al lui Dumnezeu facandu-l sa fie El dupa asemanarea noastra si nu invers. Oamenii au construit in mintea lor un D-zeu supus, ascultator si cuminte care nu mai deranjeaza pe nimeni, ceva asemenea unui amic cu care bei cafeaua dimineata si au ajuns sa fie din ce in ce mai selectivi in respectarea scripturilor. Se iubesc si se repeta continu pasajele care vorbesc despre viata vesnica, dragostea, indurarea si mila lui D-zeu si este foarte bine ca se predica despre acestea, dar tindem sa trecem cu vederea inexplicabil de usor peste multele scripturi care vorbesc despre judecata aspra si mania lui D-zeu fata de pacatosi si de crestinii carnali si lumesti, Eclesiastul 12:13-14.

S-a ajuns ca in anumite biserici aceia care predica prea mult despre mustrarea celor ce nu traiesc in curatie, despre pacat, iad sau judecata sa fie priviti aspru, judecati sau chiar marginalizati in bisericile din care fac parte considerandu-se ca sunt prea duri si ca i-ar putea descuraja pe unii dintre fratii sau surorile mai slabe in credinta. Sunt pasaje care se citesc din ce in ce mai putin, precum cele din Matei 18:15-17, 1Tesaloniceni 5:14-15, Tit 2:15, Tit 3:10-11 sau 2 Timotei 4:2 si mult mai putin se aplica invataturile lor.

Trecand cu vederea peste aceste lucruri s-a ajuns ca pacatul sa fie savarsit inaintea tuturor si totusi sa ne prefacem ca nu il vedem. In cele din urma insa mizeria iese la iveala, mai devreme sau mai tarziu. Cand eram mic obisnuiam sa scriu si sa mazgalesc peretii camerei. Ca sa nu observe parintii, am inceput usor, usor sa lipesc postere pe ziduri, dar dupa cativa ani a venit vremea sa varuim si a fost nevoie sa dau jos toate posterele puse de-a lungul timpului, moment in care mazgaliturile si gaurile din pereti au iesit la iveala. La fel se va intampla si cu pacatul din vietile oamenilor, Romani 2:16.

Sa deschidem evanghelia la cartea lui Iosua 7:10-13. Scoateti pacatul din mijlocul vostru, spune Domnul. Nu il ascundeti si nu il ignorati. Se dezvolta din ce in ce mai mult in oameni si din pacate si in multi dintre cei ce isi spun crestini un sentiment de mandrie si multumire fata de slujirea personala. Ei mereu isi doresc sa li se recunoasca meritele, sacrificiul si sa primeasca multumiri peste multumiri pentru efortul depus. Ei cauta si isi doresc prea mult slava oamenilor. Sa citim impreuna  Psalmul 31:23 iar apoi 1 Petru 5:5b “caci D-zeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har”. D-zeu nu are nevoie de aroganta  si mandria noastra, nu vrea sa vada cat de bine ne integram in lume ci vrea sa vada cat de mult ne supunem ca Duhul Sau sa ne faca diferiti de lume.

Sa nu uitam ca diavolul a devenit diavol datorita mandriei, ca omul a cazut din slava lui D-zeu datorita  mandriei si azi multi crestini continua sa cada in aceeasi capcana a mandriei. E trist pentru mine si cu atat mai mult pentru Domnul sa aud tot mai des pe cei din lume spunand “lasa ca ii stiu eu pe pocaitii astia i-am vazut si i-am auzit, nu e nimic diferit intre ei si noi. Si-au schimbat doar religia, dar vietile lor sunt la fel.”. E trist dar din pacate e si adevarat uneori. Crestini din multe biserici au relatii in afara casatoriei, tinerii bat saptamanal discotecile, fumeaza si traiesc ca si cum nu l-ar cunoaste pe D-zeu. Cei de varsta a doua au intrat intr-o rutina si banalitate in viata lor de credinta din care par sa nu mai iasa, iar cei in varsta a treia asteapta doar sa ajunga in ceruri crezand ca lucrarea lor s-a sfarsit odata cu trecerea tineretii. Nu mai vedem in tineri dorinta de slujire asemenea lui Timotei, in cei de varsta a doua nu mai vedem pasiunea in lucrare asemenea lui Stefan iar la cei varstnici nu se mai observa atitudinea asemenea lui Avraam care la peste 70 de ani la cererea Domnului a lasat totul in urma si a plecat fara sa stie unde se duce.

Avertismentele din scriptura sunt numeroase cu privire la veghere, bagare de seama si la a sta trezi. Crestinii care dorm azi prin biserici si in viata de zi cu zi vor fi prinsi din urma de poftele lor pacatoase si vor cadea, fie vor ajunge prin a se intoarce in lume, fie prin a deveni fantome spirituale. Ei vor fi prezenti in adunari doar ca numar, dar nu si spiritual.

Este nevoie in vremuri ca acestea de oameni care nu numai sa citeasca despre Adevar dar mai ales, sa se smereasca, sa se supuna inaintea Adevarului si sa il apere in bisericile din care fac parte indiferent de cost. Ceea ce multi “crestini” nu inteleg este ca nu este suficient sa cunosti Biblia pentru ca si fariseii cunoastea scripturile si cu toate acestea l-au rastignit pe Hristos. Trebuie sa o traiesti si sa o lasi sa te schimbe ea pe tine si nicidecum tu pe ea.

Fratilor daca suntem in credinta si daca lucrarea Duhului Sfant este vie in noi atunci nu trebuie sa fim selectivi cu pacatul, trebuie sa fim dezgustati de orice fel de pacat si faradelege. Sa uram pacatul asa cum si Domnul il uraste si sa il scoatem din vietile si bisericile noastre daca el exista, 1 Petru 1:14-19. Asta este singura modalitate prin care Domnul va binecuvanta lucrarea Sa.

Domnul sa ne binecuvanteze si sa ne dea intelepciune si pricepere ca sa cautam zilnic sa invatam dar mai ales sa traim invataturile Lui sfinte.

This entry was posted in Predici. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

code