Geneza 6:8-22
Aceasta este o intamplare care a avut loc acum mai bine de 6000 de ani. Pentru că a trecut aşa de mult timp de atunci, ne-am putea întreba: Ce relevanţă mai are pentru noi astăzi o intamplare atât de veche?
Înţelegând mentalitatea generaţiei de atunci putem să ne păzim de greşelile pe care ei le-au făcut.
1. O viaţă plină de răutate, Geneza 6:5
Când ne uităm la principala caracteristică a vieţii oamenilor din vremea lui Noe, cuvântul care o descrie este răutatea.
Haideţi să ne gândim puţin la aceste cuvinte. „Domnul a văzut…”. Moise, autorul cărţii, ne prezintă imaginea sau priveliştea pe care Dumnezeu a avut-o atunci când s-a uitat la întreaga Sa creaţie.
Ultima oară când Domnul Se uitase la întreaga creaţie este pomenit în capitolul întâi: Domnul S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune (Geneza 1:31). Acum, când din nou Se uită la creaţia Sa, Dumnezeu are o cu totul altă privelişte: „a văzut că răutatea era mare pe pământ”. Ce s-a întâmplat între capitolul întâi şi capitolul şase? Răspunsul nu este greu de dat. A avut loc căderea în păcat a omului şi consecinţele păcatului.
Aş vrea să înţelegem foarte bine că păcatul nostru de multe ori nu va afecta doar viaţa noastra asa ca gândeşte-te de două ori înainte de face un lucru rău. Păcatul lui Adam şi Eva a avut consecinţe nu numai asupra lor şi a familiei lor, ci asupra intregii omeniri. Dumnezeu Se uită la creaţia Sa si vede o omenire plină de răutate. La fel ca generaţia din vremea lui Noe despre care Dumnezeu a spus „toate întocmirile gândurilor din inima lor erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău”, acelaşi lucru îl poate spune Dumnezeu şi despre generaţia noastră. Filmele şi emisiunile preferate ale oamenilor sunt cele încărcate de violenţă şi imoralitate. Toate desenele animate sunt pline de violenţă. Emisiunile de ştiri abundă în prezentarea violenţei şi pornografiei. Suntem asaltaţi de o cultură a răului şi iubirea răului se furişează în mintea şi inima noastră fara ca macar sa realizam asta.
Expunerea îndelungată la rău va duce încet-încet la obişnuinţă, indiferenţă si insensibilitate fata de rau, iar dupa un timp în care auzim in fiecare zi despre violenţă şi imoralitate, la un moment o sa ajungem il percepem raul ca pe ceva aproape normal. Cel mai mare pericol pentru noi nu este răul în sine , ci obişnuinţa cu răul! Generaţia noastră, la fel ca generaţia lui Noe este o generaţie atât de obişnuită cu pacatul, încât a devenit insensibilă cu privire la el.
Viaţa în care pătrunde răul va începe în scurt timp să se strice. Când nu mai reacţionez la răul din jurul meu, când mi se pare normal ca oamenii să se înjure, ca tinerii să fie violenţi, ca soţii să-şi maltrateze soţiile, ca şefii să-şi bată joc de angajaţi, când mi se pare normal ca copilul meu să lipsească toată noaptea de acasă fără să-l întreb unde a fost şi cu cine, când mi se pare normal ca tinerii să trăiască înainte de căsătorie împreună ca să se cunoască mai bine, înseamnă că stricăciunea a pătruns şi-n viaţa mea. Stricăciunea şi obisnuinta cu pacatul sunt consecinţa eliminării lui Dumnezeu din viaţa omului.
2. O viaţă neprihănită în mijlocul răutăţii generale
Dacă istoria din Geneza 6 s-ar fi oprit aici ar fi fost o istorie foarte tristă. Slavă lui Dumnezeu că ea continuă cu o persoană pe nume Noe. La vârsta de 182 de ani, Lameh a născut un fiu. El i-a pus numele Noe, zicând: „Acesta ne va mângâia pentru osteneala şi truda mâinilor noastre, care vin din acest pământ pe care l-a blestemat Domnul” (Geneza 5:28, 29). Numele „Noe” se traduce prin „mângâiere”si Noe a ajuns să fie cu adevărat o mângâiere şi un punct de reper moral atât pentru generaţia lui cât şi pentru noi astăzi. Aş vrea în continuare să ne uităm la alegerile si deciziile pe care le-a luat Noe de-a lungul vieţii, şi care au influenţat radical biruinta lui spirituală.
a) Noe – un om neprihănit între oamenii din vremea lui
Vremea în care a trăit Noe nu a fost o vreme favorabilă lui. Nu a fost o vreme favorabilă exercitării credinţei şi nici trăirii în neprihănire. Totuşi, Noe a luat o altă decizie cu privire la viaţa lui, diferită de deciziile celor din generaţia lui: Noe era un om neprihănit (v. 9a).
Nu ştim când a luat Noe această decizie: înainte de căsătorie sau după căsătorie, nu stim daca era trecut de 40-50 de ani sau încă de pe la 20 de ani. De fapt, acest lucru nici nu contează. Ceea ce este cu adevărat important este că a avut o zi, un moment în viaţa lui când, împotriva tendinţelor acelor vremuri, Noe a decis să trăiască altfel decât ceilalţi.
Ce lucru minunat ar fi să poată spune Dumnezeu astazi de tine şi de mine asa cum a spus despre Noe: „M-am uitat şi te-am văzut umblând fără prihană înaintea Mea între oameni. Oare, poate El să spună acelaşi lucru şi despre noi?
b) Noe – un om fără pată
Tot în versetul 9 citim că Noe era fără pată între cei din vremea lui (v. 9b). Aceasta nu însemna că Noe era fără păcat, dar in mijlocul unei generaţii care se complăcea în facerea răului, Noe se străduia să facă binele. Între oamenii care iubeau pacatul, Noe iubea curăţia de inimă şi pacea. Într-o vreme de întuneric spiritual profund, Noe era o luminiţă. Acelasi lucru il cere azi Domnul de la noi cand in Matei 5:14-16.
c) Noe – un om care umblă cu Dumnezeu
În ultima parte a versetului 9 ni se spune că: Noe umbla cu Dumnezeu. Aici descoperim secretul puterii lui de-a sta în picioare şi de a merge înainte.
Cu toate că era considerat un ciudat de către ceilalţi oameni pentru alegerea lui de a trăi altfel, Noe nu era singur: el umba cu Dumnezeu.
Secretul eroilor credinţei despre care citim in Evrei capitolul 11, ai celor ca Avraam, Enoh, Noe, Ilie, Daniel, Pavel si multi altii este umblarea lor cu Dumnezeu. Aici este puterea care te ajută să te împotriveşti curentului lumii, influenţelor lumii, presiunilor din partea lumii: umblarea în fiecare zi cu Dumnezeu.
d) Noe – un om care face tot ce-i porunceşte Dumnezeu
Ultimul secret al vieţii de biruinţă a lui Noe îl găsim în versetul 22: Aşa a şi făcut Noe; a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu. Nimic n-a fost prea mult sau prea puţin pentru Noe, din tot ce i-a zis Dumnezeu să facă. Mulţi crestini astăzi mumura atunci când Dumnezeu le cere prin Cuvântul Lui să se supuna in toate lucrurile. Secretul lui Noe a fost disponibilitatea de a face tot ce i s-a cerut, fără murmur şi fără regrete.
Se ridică insa acum o întrebare: Se merită să fii un om neprihănit, să trăieşti fără pată, să umbli cu Dumnezeu şi să faci tot ce-ţi cere El în mijlocul unor oameni care nu fac nimic din toate acestea şi totuşi, continuă să le meargă bine şi să se bucurie de viaţă?
Răspunsul îl găsim în versetul 8: Dar Noe a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu a avut mila fata de el, pentru că i-a văzut viaţa neprihănită şi dorinţa de a trăi altfel în mijlocul unui neam stricat, şi această milă a însemnat salvarea lui şi a familiei lui de la moarte.
Noua astăzi, generaţia secolului XXI, nu avem parte doar de mila lui Dumnezeu, ci şi de harul Sau. Noi beneficiem în plus faţă de Noe de harul care ne-a fost adus prin jertfa Domnului Isus.
Care este atunci răspunsul nostru, în mijlocul unui neam rău, care se strică tot mai mult? Trăim noi la fel ca Noe si chiar mai mult decât atât, pentru că noua ni s-a dat mai mult decât lui?
Să nu uităm ca fiecare generaţie oricat de rea ar fi ea îşi are neprihăniţii ei. Dacă tu nu vrei să fii unul dintre ei, Dumnezeu va ridica pe alţii care-I vor duce Numele cu cinste mai departe.
In incheiere sa deschidem sfanta scriptura la Apocalipsa 22:10-12. Fie ca noi să facem parte din cei care îşi sfinţesc viaţa şi trăiesc în neprihănire asteptand cu nerabdare si incredere venirea Domnului. Domnul sa ne binecuvanteze pe toti. Amin!