Botezul bebelusilor este un obicei străvechi care a început acum aproximativ 1600 de ani, mai exact în secolul IV d. Cristos. Înainte de această vreme nu a existat botezul pruncilor. În biserica primara şi în secolele imediat următoare doar adulţii erau primiţi la botez. Atunci când vorbim despre botezul pruncilor, ne putem referi la el ca la un obicei străvechi, dar nu ca la unul biblic. De ce au început oamenii să boteze copiii? Răspunsul este următorul: de teama ca ceva sa nu se intample cu copilul, iar acesta sa moara fara sa apuce sa fie botezat. De aceea botezul a inceput sa fie făcut la o vârstă din ce in ce mai fragedă, avand in vedere ca pe vremea aceea mulţi prunci mureau înainte să ajungă la maturitate. La inceput a existat o mare impotrivire in biserica cu privire la aceasta practica, insa in cele din urma ea a fost adoptata si usor, usor pusa in practica.
Chiar şi bisericile care practică botezul pruncilor sunt conştiente de necesitatea credinţei înainte de botez. Din această cauză au apărut naşii. Ei trebuie să răspundă în locul bebelusului, care nu ştie ce se întâmplă cu el acolo. Dar oare poate o persoana să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru alta? Dacă credem că Dumnezeu acceptă răspunsul naşilor în locul nostru la botez, atunci de ce să nu credem că Dumnezeu îi va trage tot pe ei la răspundere si pentru pacatele noastre? În felul acesta, nu am mai fi noi pedepsiţi la judecata, ci ar fi ei pedepsiţi în locul nostru. Se invocă deseori, pentru botezul pruncilor, motivul că dacă aceştia mor nebotezaţi, nu sunt mantuiti. Aceasta nu este adevărat, este doar o scuză, deoarece pruncii nu au discernământ, ei nu pot face deosebirea dintre bine si rau si astfel nu pot cadea in pacat, Matei 18:1-6. Cei mai mulţi prunci botezaţi cresc şi devin adulţi care nu frecventează biserica si multi nici nu cred in invatatura pe care aceasta o promoveaza. Oamenilor botezaţi ca bebelusi li se răpeşte libertatea de a alege ei înşişi credinţa pe care o consideră a fi corectă. Pruncii sunt făcuţi membri într-o biserică fără să ceara acest lucru si primesc botezul fără să se identifice cu invatatura bisericii unde este botezat.
Daca citim invataturile din Romani 10:17, Romani 10:9-10, Fapte 2:38, 1 Petru 3:21, ne spun ca dupa ce o persoana a auzit Evanghelia iar aceasta a produs credinta in inima sa, trebuie sa isi doreasca sa se pocaiasca, sa il marturiseasca pe Isus Cristos ca Domn, iar ca finalitate sa primeasca botezul spre iertarea pacatelor. Apostolul Pavel spune că botezul este identificarea publică cu Cristos şi cu învăţătura Sa (Romani 6:3-4). Mântuitorul a spus: „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit” (Marcu 16:16). Nici un exemplu de botez din Scriptura nu implica un prunc, ci doar adulti care constientizeaza necesitatea botezului pentru a fi impacati cu D-zeu.
Domnul Isus ne spune in Matei 15:2-3: „Pentru ce calcă ucenicii Tăi traditia bătrânilor?” Isus le-a spus: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu de dragul traditiei voastre?”. Acelasi lucru il repeta si il subliniaza Domnul si in Marcu 7:6-9. Pentru Cristos, nu tradiţia oamenilor, ci Sfânta Scriptură a fost autoritatea supremă.
Botezul reprezinta constientizarea pacatului si a faptului ca numai prin Isus Cristos poti sa ai iertare. Un prunc nu poate auzi evanghelia, nu o poate crede, nu se poate pocai, nu il poate marturisi pe Isus ca Domn si Mantuitor si nici nu poate cere sa fie botezat spre iertarea pacatelor. Acestea sunt lucrurile pe care Dumnezeu le cere fiecarui suflet si numai o persoana adulta le poate face.
Aceasta este Evanghelia, sau vestea bună. Ca deşi păcatele noastre ar trebui sa ne aduca condamnarea, Dumnezeu a facut posibila iertarea pacatelor prin Isus Cristos, Fiul Sau, Romani 6:23. Botezul este semnul că ai crezut din toata inima Evanghelia şi că te identifici cu mesajul ei.
Slavit sa fie Domnul pentru minunatul Sau Har!